Încă de la naștere, fiecare dintre noi prezintă diferențe în ceea ce constau măsurătorile antropometrice, acestea fiind cu siguranță una dintre cea mai importantă și timpurie constatare pentru ceea ce urmează a fi în viitor. Independența de factorii genetici este luată în considerare în astfel de cazuri, însă există o oarecare asociere între o serie de factori de risc pentru diverse patologii la vârstnici și adulți și rata de creștere a feților. Un element interesant și de altfel extrem de important este prevalența net superioară a bolilor cardiovasculare și metabolice în rândul acestor adulți comparativ cu alte patologii. Dintre ele se numără: obezitatea, cu distribuția predominant centrală a adipozitășii, hipertensiunea arterială esențială, diabetul zaharat de tip 2, sindromul metabolic și cardiopatia ischemică. Cu toate acestea, constatările acestea nu sunt pe deplin înțelese și, prin urmare, nu pot fi aplicate cu certitudine. Instituirea terapiei medical nutriționale și modificarea înspre bine și mai bine a stilului de viață, respectând recomadările individualizate, indiferent de vârstă sunt aspecte care dețin un impact semnificativ mai mare în ceea ce defineșteper ansamblu prevenția bolilor de natură cardiometabolică. 

Necesarul nutrițional al vârstnicului este, din punct de vedere calitativ, asemănător cu cel al adultului, proporțiile variază de la o persoană la alta, însă nutrienții esențiali necesită atenție în continuare. Spre deosebire de tineri, populația vârstnică prezintă un dezavantaj absolut, dezavantaj care poartă denumirea de sarcopenie sau pierderea masei musculare scheletale, cu pierderea forței musculare, conducând astfel la riscul amplificat de căderi și posibile fracturi secundare. Aceasta nu are un predecesor patologic, spre deosebire de cașexie, iar în cadrul persoanelor normoponderale nu trebuie să fie confundată cu sarcopenia asociată obezității. 

Necesitatea efectuării activității fizice într-un anumit interval de timp, dar și respectarea intensității acesteia poate fi o adevărată provocare în rândul vârstnicilor. Așadar, odată cu scăderea activității fizice vine și diminuarea necesarului energetic/caloric, caz în care, de foarte multe ori, nu există o respectare sau, mai bine spus, o conștientizare a acestui aspect, ducând în timp la acumularea kilogramelor cu intensificarea sarcopeniei, de aceasta dată, asociată obezității. În cazul persoanelor cu o vârstă mai mare de 60 de ani, necesarul caloric zilnic poate fi calculat folosind următoarea formulă- 1.5 X rata metabolică bazală.