Patologia mamara intereseaza astazi femeile de toate varstele. Afectiunile sanului, fie ele benigne, dar si, din ce in ce mai des, maligne, nu mai sunt apanajul femeilor aflate la varsta menopauzei si postmenopauzei, ci femeilor mai tinere, din ce in ce mai tinere. Nasterea unui copil, sau un copil la gradinita sau scoala primara, nu mai inseamna siguranta in ceea ce priveste sanatatea sanului.

Woman doing self breast examination using pink bra

Sanul are o structura ca si o margareta, cu lobuli care converg inspre centru, respectiv spre mamelon. Fiecare lobul este format din tesut glandular, care este ca un ciorchine de strugure. Fiecare lobul are la periferie formatiuni glandulare cu celule glandulare, sensibile hormonal, care produc secretii, care se preling de-a lungul canalelor de colectare, ductuli, care se unesc unele cu celelalte, in parcursul lor catre mamelon si formeaza ducte cu diametre din ce in ce mai mari. Sanul este format din 10-15 lobuli, care converg de la periferie spre centru. Ideal orice evaluare imagistica ar trebui sa permita vizualizarea tocmai a acestor structuri.
Peste 90% din afectiunile mamare pornesc la interfata dintre grasimea premamara/tesutul glandular si ligamentele lui Cooper, la nivelul asa numitei UTDL- unitati tubulo-ducto-lobulare. Evaluarea preferentiala a acestei regiuni permite identificarea formatiunilor (chiste, microchiste, adenoame sau carcinoame) in stadii cat mai incipiente. Restul afectiunilor mamare incep de-a lungul ductelor intralobulare. Vizualizarea acestora, cu studiul peretilor ductali, a formatiunilor nodulare eventuale de la acest nivel permit decelarea precoce a carcinoamelor intraductale. Cu toate acestea, combinatia RMN-ului cu Mamografia si Ecografia creste senisbilitatea detectiei cancerelor.


Combinatia tehnicii aparaturii medicale cu cea a noi tehnici de examinare CASTIGA ANI !
Diagnosticul unui tumori maligne la doar cativa milimetri, in locul unui centimetru (ecografia clasica sau mamografie), salveaza vieti.
Din pacate, nu stim exact de ce, noi, femeile, ne imbolnavim de aceasta boala groaznica. Daca ne este dat sa o facem, o vom face cu siguranta. Dar atunci mai bine stim din timp, cand interventia este limitata decat sa aflam in stadii avansate, cand tratamentul, agresiunea medicala, mutilarea si prognosticul sunt grevate de foarte multe probleme si greutati.
Daca suntem informate, ca femei si mame, stim sa ne pazim pe noi si pe familiile noastre.

img_623832_thumbs_600x400_60678305

La ora actuala diagnosticul cancerului de san se bazeaza pe trei metode:
– mamografia
– rezonanta magnetică nucleara
– ecografia
Prima metoda este screening, pentru ca este rapida si ieftina, dar are doua dezavantaje majore: este foarte iradianta, mamografia fiind cea mai iradianta radiografie dintre toate, dar nu ofera detalii anatomice. Mamografia ofera o imagine de ansamblu asupra tesutului adipos si conjunctiv din san, dar nici o informatie asupra tesutului glandular propriuzis, cel care este locul si sursa afectiunilor mamare. De fapt, mamografia ofera doar informatii despre reactia tesutului sanatos din jurul cancerului, respectiv incercarea organismului de a limita cancerul. Mamografia nu releva leziunea in sine ci doar reactia perinodulare.
Din pacate, mamografia este o tehnica de screeining populational, dar nu este o metoda de detectie precoce a cancerelor mamare, studii de specialitate sustin ca leziunea canceroasa poate fi prezenta cu pana la 8 ani inaintea detectarii acesteia pe mamografie.
De asemnea, specificitatea mamografiei este mica, foarte multe rezultate « suspecte » la mamografie se dovedesc a fi alarme false, in pana la 50% din cazuri.
De asemenea, 20% din cancerele mamare nu sunt diagnosticate la mamografie.

Mamografia_TINIMA20120418_0142_18

O mamografie « curata » nu inseamna lipsa oricarei potentiale leziuni.
Ecografia mamara conventionala foloseste diferite tehnici de parcurgere a suprafetei sanului cu transduceri (probe) de latimi de pana la 5 cm. Tehnica de scanare verticala sau orizontala este doar o transcriere a reperelor mamografice din punctul de vedere al radiologului. Nu ofera date despre raporturile si structurile anatomice. Descrierea lobilor, lobulilor, respectiv a unitatii TDLU, punctul de plecare al leziunilor mamare, benigne sau maligne, nu se regasesc în buletinele ecografice.
Diagnosticul incipient al leziunilor milimetrice este posibil doar daca se evalueaza exact punctul de plecare/formare al acestor leziuni.
Ecografia ductala se practica de cateva decenii in alte tari.
Este o tehnica care analizeaza, plecand de la mamelon, fiecare lobul în parte, permite evidentierea precisa unitatilor TDLU. Se efectueaza cu ecografe dedicate examinarii sanului, respectiv ecografe HITACHI, singurele aparate dotate cu sonde cu latimea de 10 cm, particularizate pentru examinarea glandei mamare.
De asemenea, aceleasi aparate au un dispozitiv, de perna de apa, care permite vizualizarea sanului incepand de la primul mm, spre deosebire de ecografele uzuale, care pierd informatiile primilor 2 cm, locul de debut al afectiunilor benigne si maligne mamare (TDLU).
In ecografia ductala se pot observa foarte bine formatiunile solide care apar de-a lungul peretilor ductali, respectiv chistele centrale lobulare, cu locul de comunicare cu sistemul ductal.
Limitele ecografiei sunt reprezentate de incapacitatea de a aprecia structura glandulara situata posterior de eventuale macrocalcificari, care sunt apreciate inca, prin evaluare mamografica.
RMN-ul se bazeaza pe identificarea preferentiala cu substanta de contrast, a vascularizatiei leziunii noi formate, respectiv a angiogenezei = vase de sange noi care hranesc cancerul. Din pacate, RMN-ul nu ofera date referitoare la anatomia lobulara. .